Fotbalul legende si note de subsol
Caras-Severin: Tripleta de aur a Resitei: Chivu, Munteanu, BelodediciInainte de a juca fotbal, Chivu a scris poezii Cei mai cunoscuti fotbalisti din toate timpurile, din judetul Caras-Severin, sunt Cristian Chivu, Miodrag Belodedici si Dorinel Munteanu. Ei au fost (si unul e) jucatori de talie internationala, cunoscuti de la Moscova pana la Lisabona sau chiar de la Tokyo pana la Buenos Aires. De Chivu stie toata lumea, este acum fundas la Inter Milano, dar mai intai a jucat in curtea scolii, la Generala nr. 8, apoi la echipa de cartier Gloria Resita, de unde a trecut la FCM Resita (numita intr-o perioada CSM), apoi la Universitatea Craiova, la Ajax, AS Roma si acum la Inter Milano. Chivu a debutat la echipa nationala a Romaniei in 1999 si a fost timp de multi ani capitanul “nationalei”.. Tatal lui Chivu a jucat si el in Divizia A, la FCM Resita, a fost si antrenor la echipa resiteana, iar stadionul ii poarta numele - Stadionul “Mircea Chivu” din Valea Domanului. Adevarul e ca autoritatile locale au dat numele stadionului dupa ce Cristian Chivu a devenit deja celebru, cu speranta ca internationalul va fi un sponsor al fotbalului resitean. Sperantele nu s-au prea confirmat, Chivu a sprijinit gruparea resiteana, dar n-a reusit sa o salveze de la faliment, in 2008. Chivu a platit insa amenajarea terenului de minifotbal din curtea scolii unde a invatat si l-a dotat cu iarba artificiala. In cancelaria scolii se pastreaza si astazi o poezie scrisa de Chivu, pentru o olimpiada de limba romana. Belodedici – acest Bekenbauer al Romaniei Un alt mare fotbalist din Caras-Severin este Miodrag Belodedici, insa acesta nu a jucat la FCM Resita, fiindca a fost respins de antrenori, acestia considerandu-l prea firav, pe cand era adolescent. A jucat in campionatul judetean la Minerul Moldova Noua, de unde a trecut la Steaua Bucuresti, la Steaua Rosie Belgrad si la mai multe echipe din Spania. Este singurul jucator roman care a castigat doua Cupe ale Campionilor Europeni, cu Steaua Bucuresti si cu Steaua Rosie Belgrad. Belo a fost capitanul selectionatei Romaniei, iar pentru eleganta si eficienta jocului sau a fost comparat cu legendarul Franz Bekenbauer. Belo este astazi director al Centrelor de Juniori ale Federatiei Romane de Fotbal si revine adesea in satul natal din Clisura Dunarii, Socol, unde incinge cate o miuta cu sarbii si tiganii din cartier. „Neamtul” era un copil fara tenisi Dorinel Munteanu, jucatorul care a adunat cele mai multe selectii la echipa nationala a Romaniei, a fost supranumit “neamtul”, atat pentru seriozitatea si exactitatea jocului sau, cat si pentru faptul ca a jucat cu succes la echipe de prima liga din Germania. Cand povesteste despre copilaria sa din comuna caraseana Gradinari, isi aduce aminte ca juca adesea descult, pentru ca tenisii se rupeau repede si erau prea scumpi pentru bugetul familiei. Un mare fotbalist, fara glorie De la Resita s-au ridicat multi fotbalisti valorosi, insa foarte drag suporterilor resiteni a ramas Aurica Beldeanu, cel care a facut cariera la CSM Resita, pe cand juca alaturi de Atodiresei, Florea, Nestorovici, o vreme impreuna cu Dudu Georgescu - in anii ’70, apoi la Universitatea Craiova, alaturi de Balaci, Crisan, Geolgau, Þicleanu etc. Despre Beldeanu se spunea ca poate castiga singur un meci, ca si beat joaca mai bine decat o intreaga echipa, ca este la fel de talentat ca Dobrin, dar mai rapid. A fost ocolit de noroc si de selectionerii nationalei, desi isi dadea sufletul pe teren si putea de talent. Blitz Istoria ar fi nedreapta daca, taind o diagonala din timp, din 1950, pana astazi, nu am aminti si de fratii Apro, de Rus, Boceanu, Scanteie, Komisar, Schiopu, Cosma, Bora, Mioc, fratii Iosif si Ilie Rotariu sau de Moti, care azi joaca la Dinamo. (Matei Mircioane)
Gorj: Piturca, cel mai mare pandur in exil
Gorjul a dat multe personalitati de valoare. In afara de politicieni, carturari, actori s-au numarat si cativa sportivi de o reala performanta. Sportul rege, fotbalul, a fost tot timpul la inaltime pe plaiurile gorjene, chiar daca echipa de suflet-Pandurii Tg. Jiu nu a fost in permanenta pe prima scena a competitiei cu balonul rotund. O personalitate marcanta a fotbalului din Romania a fost si va ramane Victor Piturca. Fostul selectioner si-a facut stagiul de pregatire la Tg. Jiu in lotul celor de la Pandurii. Piturca a fost remarcat in perioada armatei si a fost convocat pentru a juca fotbal de performanta. Dupa ce a activat in cadrul formatiei gorjene, Victor Piturca a primit oferta de a juca la marea echipa a momentului - Steaua Bucuresti. Aici si-a petrecut cea mai lunga perioada de timp si a castigat Cupa Campionilor Europeni si Super-Cupa Europei dupa un meci in compania celor de la Dinamo Kiev. Ca antrenor, a pregatit Universitatea Craiova, cu care a obtinut locul doi in campionat, apoi echipa nationala de tineret Under 22 a Romaniei, reusind sa se califice la Campionatul European din Romania, din 1998. Numit selectioner al Nationalei Romaniei, a reusit calificarea la Campionatul European de fotbal din 2000, dar a fost demis in urma unui scandal cu cativa jucatori importanti de atunci printre care si Gheorghe Hagi. In 2004 a fost numit din nou selectioner si a reusit calificarea la turneul final dupa o perioada nefasta de 8 ani. Preliminarile Campionatului Mondial de Fotbal din 2009 au inceput dezastruos pentru Piturca, echipa suferind o infrangere cu 0-3 in fata Lituaniei, a reusit un egal cu Franta si o victorie la limita in Insulele Feroe. Dupa cele doua meciuri din primavara lui 2009, contra Serbiei si Austriei, s-au terminat si ele cu doua infrangeri, Piturca a fost demis la 9 aprilie 2009 de la conducerea nationalei. Fiul spune: „Am vrut sa fiu ca tata!“ Alexandru Piturca, fiul lui Victor, a vrut sa atinga performantele tatalui sau, dar din pacate este departe. Alex a jucat pana acum la Pandurii, Steaua, Regensburg, FC Caracal, Universitatea Craiova si TSK Sofia. Alex a avut, cei drept, parte si de multe accidentari, asta tinandu-l departe de terenul de joc. Juniorul familiei Piturca a recunoscut ca a fost urmarit doar de ghinion, dar in schimb a spus ca la Pandurii s-a simtit exact ca acasa: ”In Tg. Jiu am o viata destul de buna! Orasul lui Brancusi este un loc familiar pentru mine, pot spune ca am copilarit aici, unde am multe rude, asa ca nu am intampinat nicio problema de adaptare. Toata familia mea se mandreste ca am calcat pe urmele tatalui, dar deocamdata sunt departe de realizarile sale”. Incepand cu iulie acest an, Alexandru Piturca a semnat cu formatia de sub poalele Tampei. (Catalin Badescu Olingher)
Vaslui: Zmeu joaca mai bine decat Fat Frumos! Pana la implicarea lui Adrian Porumboiu in fenomenul fotbalistic vasluian, urbea din orasul lui Constantin Tanase n-a avut echipa in prima divizie. Performantele se legau de clasarea echipei Viitorul Vaslui pe vreo pozitie mai acatarii in campionatul diviziei B. Asta n-a insemnat insa ca nu au fost si fotbalisti care au pornit din Vaslui spre marea performanta, fiind transferati la formatii de prima divizie. Prin anii ’80, Costel Spirea si Vasile Sandu au ajuns la FCM Brasov, Alexandru Amarandei la Steaua, Costel Cioaca la Poli Iasi. Dupa ’90, Catalin Popa a jucat la Sportul Studentesc, iar fundasul stanga Daniel Florea a jucat la Dinamo, de unde a plecat apoi in strainatate, in Ucraina, prima data chiar la Sahtior Donetk. In prezent, Vasluiul evolueaza in Liga I de fotbal a Romaniei, cu rezultate bune, echipa fiind si calificata in play-off-ul pentru Europa League, unde-si va disputa cu AEK Atena dreptul de a evolua in grupele acestei competitii. In toamna anului trecut, Vasluiul avea cinci jucatori convocati la loturile nationale: Genchev, N’Doye, Zmeu, Kuciak si Aliuta, o premiera pentru istoria clubului moldovean. Dintre acestia, N’Doye si Aliuta s-au transferat intre timp la alte echipe, dar au ramas ceilalti trei jucatori: bulgarul Genchev, slovenul Kuciak si moldoveanul Zmeu. “FC Vaslui creste de la o zi la alta, ca valoare si experienta, asa ca nu va mira pe nimeni daca numarul fotbalistilor convocati la echipele reprezentative ale tarilor lor va creste. Sunt convins ca si echipa Romaniei va putea conta pe jucator de tipul lui Burdujan, care a capatat experienta si a plusat si la capitolul disciplina, el facand acum la fel de bine si faza de atac, si faza de aparare”, a afirmat Titi Filip, un suporter vasluian de aproape 80 de ani. (Daniel Grosu)
Sibiu: Orasul fara fotbal a dat jucatori la nationala Despre Sibiu se pot spune multe, numai ca ar avea o activitate sportiva bogata nu. Sportul, in fosta Capitala Culturala Europeana se zbate in anonimat si lipsa acuta de fonduri. Nu asa au stat insa lucrurile mai de mult. Inainte de Revolutie, Sibiul avea o traditie in multe sporturi. Sibiul a dat campioni la natatie, la baschet, gimnastica, iar echipa de fotbal a Sibiului era una de temut in divizia A. Echipa de fotbal FC Inter Sibiu a fost, in ultimi ani inainte de 1989, una dintre cele mai bine cotate din prima divizie. Chiar daca s-a spus ca FC Inter a fost puternic sprijinita de Nicu Ceausescu, pe-atunci prim-secretar de Partid la Sibiu, echipa a evoluat cu brio in prima divizie. Din lotul de-atunci al lui FC Inter a facut parte Dorinel Munteanu, venit la Sibiu in 1989 de la FC Olt. In primul sezon jucat aici, 1989-1990, echipa s-a clasat pe locul 6, iar in sezonul urmator pe locul 4. De la Sibiu, Dorinel Munteanu a plecat la Dinamo unde a ramas pentru inca doua sezoane. In 1991, pe cand inca se afla la Sibiu, Dorinel Munteanu a debutat la echipa nationala intr-un meci cu Norvegia, pierdut de romani cu 1 la 0. Dupa ce si-a incheiat cariera de jucator, Dorinel Munteanu a devenit antrenor. A fost mai intai antrenor secund al Stelei, cu care in sezonul 2004-2005 a castigat titlul. In urmatorul sezon, 2005-2006, ca antrenor principal al CFR Cluj, a reusit o calificare in finala Cupei UEFA Intertoto si a terminat campionatul pe locul 5. A contribuit semnificativ la ocuparea, in sezonul 2006-2007, de catre CFR Cluj a locului 3 in campionat. A incheiat sezonul ca antrenor principal al echipei FC Arges Pitesti, pe care insa nu a putut-o salva de la retrogradare. Incepand cu sezonul 2007-2008, Dorinel Munteanu a fost numit antrenor principal al echipei FC Vaslui. Chiar daca a vut o cariera stralucita in fotbal Dorinel Munteanu este sufleteste alaturi de Sibiu, de unde a plecat la echipa nationala. Un alt component de baza al echipei nationale care a ebutat in Divizia A tot la FC Inter, este Bogdan Mara, in prezent component al echipei CFR Cluj. Bogdan Mara a evoluat la Sibiu intre 1996 si 1998, tot la FC Inter, in ultimii ani de existenta a clubului. Un alt fotbalist plecat de la Sibiu a fost Aurel Munteanu, sau Relu Munteanu, cum i se mai spune. El a jucat fotbal la echipa FC Soimii Sibiu, in a doua divizie, dar asta nu l-a impiedicat sa imbrace si tricoul nationalei. In prezent, Relu Munteanu este un prosper om de afaceri fiind unul dintre actionarii Hotelului Imparatul Romanilor din Sibiu, dar a ramas aproape de sport, fiind unul dintre sponsorii celor doua editii de Cupa Davis desfasurate la Sibiu. In acelasi timp, el a candidat si la sefia Federatiei Romane de Tenis. Pacat este insa ca Sibiul, practic, nu mai are fotbal. Echipa FC Inter s-a desfiintat in 2000. Dupa o incercare cu o alta echipa, FC Sibiu, care a obtinut rezultate dezastruoase, nimeni in Sibiu nu a vrut sa investeasca in fotbal. Abia acum, o alta echipa sibiana, FC Vointa, a reusit a reusit sa acceada in Liga a III-a. (Cezar Budescu)
Brasov: Brasovul, Fiara si Strambul Nationalei Nu judecam un oras dupa fotbalul pe care il practica echipa lui, desi infierbantatii sportului extrem al supravietuirii ar putea intrezari oaresce legaturi intre golurile din bugetul sportiv si cele de pe tabelele noastre de marcaj. Daca e pe asa, atunci conteaza si faulturile ori driblingurile spectaculoase pe care ni le servesc, din ofsaid, conducatorii nostri, ramasi nepenalizati. Tocmai ca sa uitam de aceste nesanctionari ale lipsei de fair-play, ni se redirectioneaza privirile inspre misticismul de stadion. Cu un „da, Doamne, sa castigam” parca mai uitam o tara de chioraiturile indopate cu seminte. Si parca sutul spre poarta rivala ne mai razbuna din frustrarea de a nu fi dat noi cu bocancul in partile mai molatice ale cui ne tine vesnic infometati de rafuieli. La asta serveste fotbalul. Dovada ca fiecare orasel a stiut sa dea nastere, periodic, unor reprezentanti de seama ai vendetei de gazon, in care localnicii sa-si puna toate sperantele lor de obiditi. Nici Brasovul nu s-a sustras, nici in vremurile glorioase ale fotbalului, nici acum, cand urgisirea romanasului transforma orice meci in campionat de box. Lacatus a eliberat „Fiara“ La Steaua care-a rasarit/ Nu fu cale prea lunga:/ Doar sase ani i-au trebuit/ Lui Laca s-o ajunga. Adica din 1977, de cand Marius Lacatus si-a facut debutul la Steagu Rosu, si pana in 1983, cand a ajuns in Ghencea, la varsta de 19 ani. De-aici, evolutia a fost previzibila: Lacatus, devenit „Fiara,” a castigat de 10 ori campionatul national cu Steaua, 7 Cupe ale Romaniei, o Cupa a Campionilor Europeni (1986) si Supercupa Europei (1987) fiind singurul jucator roman cu o asemenea performanta. Dupa schimbarea regimul, a pribegit trei ani in Italia, la Fiorentina, si in Spania, la Real Oviedo. S-a retras pe tusa trei ani, apoi a revenit la Steaua, incheindu-si activitatea de fotbalist la FC National in 2000, tot la FC National incepand si cariera sa de tehnician. Pe firmamentul fotbalului inca o stea Lucescu Mai aproape de zilele noastre de restriste sportiva, in general, si de opulenta fotbalistica, in particular, Brasovul si-l adjudeca si pe Razvan Lucescu, chiar daca nu cu obarsie cu tot. Probabil ca partea cea mai dificila pentru el a fost sa stearga din mintea tuturor numele de „fiu” al lui Mircea Lucescu. Si apoi sa-si faca uitata porecla de „Strambul,” cu care il decorase prietenul sau, Gigel Gheorghe, in perioada junioratului: „La Sportul, eu i-am pus porecla «Strambul», pentru ca avea nasul incovoiat si picioarele cracanate.” Se pare ca aerul ozonat de munte i-a fost de bun augur, prima experienta ca antrenor fiind chiar pe banca tehnica a Brasovului, echipa la care a jucat in sezonul 1999-2000. Dupa exeperienta Rapidului, in 2007, Lucescu a castigat... terenul FC Brasov. Doar pana anul acesta, cand a fost convocat la nationala. Si, nu-i asa? „Echipa nationala nu se refuza!”
Bihor: Jucatorii au stat la pauza de jumatate de secol Micul Paris de pe Cris este municipiul a carui istorie sportiva este, indubitabil, legata de marile realizari fotbalistice ale Romaniei din perioada interbelica si imediat de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Totusi, Oradea a fost printre putinele echipe din lume care au castigat titlul in doua tari diferite, in Ungaria (1943) si Romania (1949). Ultima performanta dateaza din 1956, Cupa Romaniei, adica acum mai bine de jumatate de secol. 1 iunie 1902 este data de referinta a fotbalului bihorean. A fost ziua in care pe terenul din Parcul Rhédey (actualul Stadion al Tineretului), arbitrul Jelenik Géza fluiera debutul primului joc de fotbal cu spectatori disputat la Oradea. Jocul s-a disputat intre doua echipe locale, imbracate in tricouri rosii, respectiv albastre, de aici derivand apoi si culorile clubului fanion al fotbalului oradean, FC Bihor. In anii urmatori, se nasc echipele Staruinta (Törekvés), Bihorul, Crisana, CFR etc. Echipa care a scris istoria fotbalistica s-a numit CAO (Clubul Atletic Oradea) care, in perioada 1932-1938, avea sa se afle in lupta pentru titlul national, cucerind titlul de vicecampioana sau disputand semifinale de campionat national. A fost perioada in care s-au nascut legendele, prima fiind cea a portarului Mircea David, care a dus la aparitia cartii „Il Dio si diavolii din fata portii”, dupa istoricul meci sustinut de nationala Romaniei la Roma, contra Italiei, pe-atunci campioana mondiala. Italienii s-au impus cu 2-1, dupa ce romanii au condus cu 1-0, iar David a sfarsit comotionat, insa aplaudat de 80.000 de spectatori. A fost perioada in care jucatorul oradean Nicolae Kovács, fratele celebrului antrenor Stefan Kovács, devenea primul jucator care a evoluat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Uruguay 1930, Italia 1934 si Franta 1938. Pe plan national, performanta a fost egalata doar de Hagi si Gica Popescu (1990, 1994 si 1998). Pana la urma, CAO, care a fost o furnizoare de jucatori emblematici pentru nationala Romaniei, a ajuns campioana nationala, dar nu in Romania, ci in Ungaria, in sezonul 1942-43. Echipa a pastrat numele de CAO, dar in varianta maghiara: Nagyváradi Atlétikai Club (NAC - Clubul Atletic al Oradei). Formula de baza a echipei campioane era: Vécsei (Toth)- Mészáros, Ónodi (Loránd) - Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). Imediat dupa razboi, CAO se transforma in Libertatea, iar apoi in ICO, iar in sezonul 1948-1949 inevitabilul se produce. Cu formatia standard: Vécsei-Ion Vasile, Melan-Bodo, Zilahi, Serfozo-Covaci II, Stielman, Váczi, Tudose si Turcus, Oradea castiga titlul de campioana nationala. Oradea a mai lovit pe plan national doar o data, castigand Cupa Romaniei prin Progresul ICO, in 1956. Progresul devine CS Oradea, aceasta se transforma apoi in Crisana, in Crisul si, in fine, in FC Bihor, numele de azi ale echipei. Aceasta este, succint, genealogia clubului reprezentativ pentru fotbalul oradean de azi. In istoria sa de 107 ani, David, Baratky, Bodola, Bodo, Rotaru, Szilágy, Váczi, Satmareanu II, Kun II, Vigu, Zare, Puscas, Naom, Negrau, Ovidiu Lazar, Sorin Cigan, si mai nou, Claudiu Keseru sunt jucatorii care au adus glorie culorilor ros-albastre, dar si celor tricolore. (Victor Mihalcea) |
Comentariile pentru articolele din arhiva au fost blocate. Va rugam sa vizitati sectiunea curenta a siteului Ghimpele.ro. |
|
De cate ori ati dat spaga?
676 voturi |
|
PAREREA LUI TOPAN |
|
|
.jpg)
